Plange cerul , ploua iar …

image

” Obiceiurile vechi mor greu ” – gandea ea , in timp ce savura mirosul ploii prin geamul intredeschis .
Un miros care a ramas atat de fidel prin trecerea rapida a anilor ei .
Un miros care parca o reconecteaza cu sufletul . O legatura intre ea si cel mai ascuns interior al fiintei ei .
Pentru ca atunci cand ploua , aerul ii nu mai ajunge in plamani , ci ii trece direct prin suflet .
O umple de melancolie , o forteaza la gandire . Ii face cunostinta iar si iar cu copilul mic care a ramas adanc , ferita de furtuni si de probleme . Astea sunt singurele momente cand o intalneste . Cand aspira la cresterea personala . La auto- cunoastere . La eliberarea a tot ce a mai ramas frumos si fragil in ea .
Zambeste ironic , gandind multe idei care nu prind forma in cuvinte .
Desena nu le stie . Ei ii plac culorile . Dar nici cel mai mare pictor nu i-ar putea descifra hieroglifele nascute prin transpunerea gandurilor ei in pete de culori care apoi se usuca pe hartie .
Pentru ca sunt sentimente care nu pot fi vorbite , si ganduri care au menirea sa iti mangaie eu-l interior si sa dispara usor la aparitia primelor raze de lumina .
Priveste pe geam . Ii e dor de aer . Si lasa ploaia sa-i spele toate dezamagirile si  luptele purtate in gandurile nevorbite .
Zambeste iar . Ploaia ramane la fel . Si ea e aceeasi pentru ploaie .

semnatura.jpg

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s