O femeie e alcătuită din multe super-femei

O femeie e o adunătură de caractere într-un singur corp. Unele cotidiene, altele fantastice, dar femeia e cu siguranță cea mai complexă viețuitoare a planetei Pământ.

Nu că aș fi eu ceva mega-feministă care ar da cu pietre în sexul puternic. Din contră, mă înclin cu admirație în fața bărbaților care în lumea de azi, își îndeplinesc cu brio rolurile.

Dar (și ăsta e un mare „dar” – a se citi lung și a se face pauza de rigoare după), co-planetarii noștri – bărbații – știu face un singur lucru deodată. (Că cică așa se fac lucrurile bine, și își mai completează monoloagele folosind cuvinte gen „maximalism”, „concentrație” și alte bla-uri.)

Nu că nu am putea și noi femeile să ne ocupăm de un singur lucru pentru ore în șir, doar că nu ne lasă timpul. Eu gătesc, spăl, întind haine și spăl vase în același timp; iar în paralel concep lista de cumpărături pentru ziua următoare.

O femeie e soție, doamnă, carieristă, femeie de servici, servitoare, bucătăreasă, medic primar, psiholog, terapeut, contabil primar și alte multe cele.

” – Mammmmmaaaaaaa !!! ” – că o femeie se mai poate să fie și mamă.

” – Mama, așa-i că mă iubești enorm de mult și ai face orice pentru mine?” – asta, dragii mei se numește teroare morală de cel mai avansat grad. Doi ochi de căprioară, obrăjiori îmbujorați și uitându-mă la ea deja mi-e milă de sărmanii bărbați care îi vor încurca vreodată calea. Pe cine o fi semănând creatura asta mică …

Bineînțeles că răspunsul e da. Că cine și-ar permite să scoată alt cuvânt pe gură când pitica pune atât accent pe cuvântul „așa-i” că te simți ca un șoarece prins în cursă.

Las tot ce am în mână și-o iau în brațe. Începe să își plimbe degețelele prin coafura mea de gospodină și suspină adânc. În clipa asta deja știu cu certitudine că am pus-o și cu părere de rău mă uit spre chiuveta plină și mă întreb dacă vasele nespălate o fi prins ceva super-puteri de se înmulțesc singure.

Îmi povestește cum i-a fost la școală, că a mai luat un rând de note mari, că sunt cea mai bună mamă (atenție! Capcană!) și apoi urmează lovitura de grație.

” … și a spus că mămica ei face cel mai dulce și bun Cheesecake și i-am spus că tu o faci și a spus că mint. Dar eu nu mint mama. Și i-am spus că Cheesecake-ul tău e mai pufos decât cel mai pufos lucru din întreaga galaxie și ea a zis că nu-i adevărat.”

Aș respira ușurată, (ceartă de mini-femei) dar tare mi-e frică că nu scap așa ușor.

„…și i-am spus că pot să îi demonstrez. Că le duc să guste cel mai pufos Cheesecake din toată lumea, și ea va trebui să își ceară iertare…”

Mna, o să fac un Cheesecake pentru onoarea fiicei mele – big deal 🙂 o femeie mai e și super-cofetară din când în când.

„…mâine.”

Mama ei de copilărie și nerăbdare. Copil ți-a trebuit femeie, fă-i Cheesecake. E totuși onoarea fiicei tale în mijloc.

„…22.”

Ce 22? De lumânări? Ziua cui e? Să înțeleg și eu, e zi de naștere sau demonstrarea dreptății?

„…22 de cheescake-uri.”

Pooofttiim? Mi-o fi făcut copilul insolație, a dat în febră și acum are halucinații? 22 de draci împielițați au început să îmi bombardeze neuronii. Fie-vă milă.

” Mama, te rog din suflet. Așa-i că faci? Așa-i? De alea micuțe. Te implor mama.”

Iarăși „așa-i”-ul ăla. Mama ei de pariuri și demnitate. Așa-i, normal că așa-i.

În super viteză, super shopping, cu tot tacâmul corespunzător: șir de 2 metri la casă, casieriță super slow-motion, super-trafic, claxoane și sfinți coborâți să îmi țină companie la volan. Poc, accident; doi în față s-au pupat cu mașinile- acu’ se-njură.

Băi că numai asta îmi lipsea. Desfac o brânzică. Scormonesc după o linguriță de-a micuței mele, uitată prin mașină.

Pentru câteva clipe sunt în paradis. Stau pe nori pufoși și îmi savurez brânzica. Mă simt ca un copil de 5 ani fără griji și fără bai. Jur că n-o să o mai cert pe fiică-mea când mai fură câte-o cutie de cremă de brânză pufoasă din frigider. Fata mea e fan brânză; are gusturi bune; știe ea ce știe.

Hai că nici nu e atât de groaznic să fii mamă. Cea mai pufoasă cremă de brânză mă teleportează într-o oază de plăcere marca Delaco.

* Later edit *

Mi-am pus o pernă pe jos lângă cuptor și savurez un cheesecake ( a se citi devorez ).
E trecut de 2 noaptea. Ultimele cheesecake-uri sunt în cuptor. Caloriile nu se pun în sfântă zi de 8 martie (confirmată de coșul de flori care l-am găsit pe masă) așa că mă mai întind după unul – oricum au ieșit mai multe.

Mă uit prin jur, mă apucă râsul – bucătăria arată ca și cum s-ar fi petrecut un război. Făină peste tot, biscuiți, fructe de pădure oriunde mă uit, chiuveta – horror.

Dar măcar miroase divin. Cred că va trebui să fac 3 dușuri să mă lepăd de mirosurile de prăjituri.

Dar acum închid ochii și savurez cel mai delicios-pufos-cremos Cheesecake, care numai nu aș vrea să se termine. Fructele de pădure în compania brânzicii pufoase Delaco fac o echipă imbatabilă.

Acum mi-ar mai lipsi doar o super-baghetă, să fac „puf-puf” și să fie curat cât ai zice Cheesecake. Am să le și propun celor de la Delaco asta. După cea mai pufoasă brânzică a lor, o baghetă magică ar fi floare la ureche.

Dar până atunci, se pare că mâine mă așteaptă uniforma de menajeră și mă rog să nu inventeze pitica mea și pe mâine ceva lucruri care necesită super-puteri.

La mulți ani dragelor, oriunde ați fi, orice ați face 🙂

Articol scris în cadrul competiției Spring Super Blog 2017.

 

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;O femeie e alcătuită din multe super-femei&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s